Oriunde m-ar purta cǎrarea îngustǎ și atât de
complicatǎ a vieții, nu trece varǎ fǎrǎ sǎ mǎ întorc în Deltǎ!
Ȋmi readuc aminte
de mirosul mentei proaspete, ce țǎșnește din
vegetația austerǎ a malurilor și de apa încǎrcatǎ cu dantelǎrii verzi, în ochiurile cǎrora își ridicǎ corola timid, nuferii albi sau galbeni.
Cât de
melodioasǎ este muzica vântului și rugǎciunea tainicǎ a firului de stuf ce se apleacǎ aidoma unui strǎjer batrân, în calea bǎrcilor!
Ici-colo
pereții verzi ce mǎrginesc culoarul de apǎ , sunt întrerupți de capițe de fân auriu și un iz
dulce-amǎrui iți strǎpunge sufletul. E aroma firului de iarbǎ, calcinat
sub vraja soarelui!
Și atunci imi
spun: ”Cum sa nu iubești Delta?! –din pǎcate puțini știu s-o înțeleagǎ: atât de copleșitoare în miez de varǎ și atât de capricioasǎ în luna lui Gerar!”
Palarie, cercei: H&M; Vesta: vintage, Rochie: Poema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu